O stepă jos, o stepă neagră sus.
Se-apropie-mpreună și sugrumă.
Calul de lut și câinele de humă
Și omul lor, din umbra de apus.
Drumul s-a strâns din lume ca o sfoară.
Gheme de drumuri zac în heleșteu.
Hambarul n-a lăsat nimic afară.
Noaptea-ncuiată e.
cu lacăt greu.
Noi, singuri trei, dăm lumii-nchise roata,
Cercăm, strigăm
Nici-un răspuns.
Că oboseala pribegiei ne-a ajuns
Și n-avem loc să stăm și noi odată.
Unde ne ducem? Cine ne primește?
În poarta cui să cerem crezământ?
Hai, calule, hai, câine, pământește,
Să batem, frânți, cu pumnii în pământ
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.