Durerea mea de vineri duminică-i mai dulce.
O gust mai mult când sună un clopot dintr-o turlă.
De ziua săptămânii mi-e milă și mi-e silă.
Anu-i opac și vremea s-a-ngroșat,
Mă cheamă ora din trecutul isprăvit
Și nu e loc să ies din cea de-acum,
Prin funingini și scrum.
Timpul mi-este însă scump,
Căci mi se pare că-i al meu,
în vitejie și-n înfricoșare.
Ești un erou? Ești un fugar?
Omule, purtat ca o manta târâș.
Din șapte nasturi mai atârnă cinci.
Doi s-au pierdut,
Unul a rămas pe munte,
Altul a căzut în râpă.
Auzi-l Cade în eternitate.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.