Noaptea întinde scoarțe, plocate și covoare.
Urzite cu zigzaguri și cu chenar mărunt.
În care se repetă izvodul la culoare
Și chipurile crucii și florile, cum sunt.
în fața lunii, dreapta, șoseaua-n vărgi cu plopii
S-a pardosit cu țoale din
Jii și
Mehedinți.
Și-n umbra fiecărui copac așteaptă popii.
Strângând în mâini tăcute cădelnițe fierbinți.
Ivirea se va face. pesemne, din câmpie,
Prin albele cătune, pitite subt căciuli.
La moara adormită cu roata-n apă vie
S-au și sculat dulăii, molatici și ciufuli.
Căci iar
Ierusalimul se-arată după ploaie,
Cum l-au știut întocmai, pe vremuri, cuvioșii.
Ce vezi?
Sobolii-nalță biserici, mușuroaie.
Ce-auzi ? Văzduhul cântă întreg cu toți cocoșii.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.