Fă-ți datoria până-n capăt, bine,
Sânt datorii și țelul și povara,
Fie că mângâi omul, fie că-i aperi țara,
Și-așteaptă ceasul tău. Că vine!
Nu-ți fie teamă, altă nu-i menirea,
Că te codești, mișel sau înțelept.
Ține nevrednicilor crâncen piept,
Că porți în tine toată omenirea.
Ai luat de jos poveri. Ți se cuvine.
Și te mai cere una. Nu-i nimic. E grea
Ți-e cârca plină, ia-o și pe ea.
Și-așteaptă-ți și sfârșitul cu fruntea sus. Că vine!
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.