Nu știe sprinteneala suavei domnișoare
Că ridicându-i coapsa mai sus de locul ei,
Făptura o-așezase din veac peste femei,
Apropiindu-i pasul înalt de zburătoare.
Aristocratic, mersul s-a dezlipit de lut.
Dansează zveltă și cântă, ca papura ușoară.
Amestecată-n ritmul aspectelor și clară
Plăpânda siluetă tiparul l-a-ntrecut.
Ți-am scris de-o viață stihul de dragoste, întâiul,
Într-un pantof de nuntă, uitat între caiși,
Când ostenită-n vălul miresei adormiși,
Ca să-ți sărute talpa de-aproape și călcâiul.
————————————————————————————
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi