Într-un lac alb de lumină.
A ieșit o lună plină.
Ce mai caută și luna
Tot în lacuri totdeauna?
Limpezește și își spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porțelanu-având o pată
De argint necurățată.
Azi, în lacul înghețat.
Blidul nu i-a mai intrat
Și-i atârnă-n ceață șură
Vătămat de-o știrbitură.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.