Luna s-a suit în zare
Din pământ, cât o căldare,
Și pe cât se tot ridică
Moara-n râu se face mică.
La iazul de platină
Cumpăna se clatină.
Și cred că-i un meșteșug
Lună prinsă de belciug.
Cobilița-n cer se urcă,
Sprijinită-n crac de furcă,
Pe când moara, strânsă glugă,
Ține loc de buturugă.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.