Nu am nici pietre, nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,
Din floare, din rouă, din pasăre,
Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre
Cu acul şi firul.
Gândul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg şi să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-l aşternuse luna pe masa cu scule
Şi puteam să fac giuvaere destule…
Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf,
Gâdilată-n ochi de un zuluf
În care bate soarele.
Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele…
————————————————————-—————-
* din volumul „Versuri”, 1936
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.