Mai nouă dimineața rămâne-n amintirea
Plutașilor pe ape, din zori, la-ntâiul ceas.
Cântau, la deșteptare, cu toată omenirea,
Cu vâslele lăsate-n oglindă de atlas.
Făcând ecoul aripi de stoluri călătoare,
Venea ca de departe și parcă din trecut.
S-au răzvrătit în clocot talazele-n vâltoare
De s-a pierdut și pluta și vocile-au tăcut?
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.