Umblând prin holde-o zi întreagă și-oprit în snopi cu seara-n loc,
Am scos din traistă cartea sfânta în care zilele se-nseamnă,
Ca să citesc pe întuneric prin paginile ei de foc,
Și să zăresc ce mai rămâne ascuns în slove și mă-ndeamnă
Îngenunchiat cu codrii-n spate, clădiți de stâlpnici și Icari,
Păream un paznic de la templu, culcat pe treapta de intrare,
Șoptindu-și rugăciunea nopții în cântecele de stejari,
Cu ochii îndreptați la stele aprinse-n munți ca pe altare
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.