Ce poți avea. sufletul meu,
Când soarele ne pune-n ramuri iară
Ori un inel de foc, ori o brățară,
Cu mâna caldă a lui
Dumnezeu?
Și când făptura ne primește-ntreagă.
Că un altar ce-n haos s-a deschis.
Și dinainte floarea ni se pleacă,
Să-i sărutăm petalele de vis ?
Ești întristat de-acest adânc tablou.
Unde Ia fiecare clipă am simțit
Că ne atinge pensula din nou,
A umbrei mari ce-n el ne-a zugrăvit ?
Dar dorurile toate adunate.
Pe unda-n fund a cerului străjer.
Pe care noaptea trec, întunecate,
Luntrile, lin, cu prora de cleștar?
Copacu-ntreg trasare și se-ndoaie
Cu toate rădăcinile deodată.
O picătură slobodă de ploaie
Pe-o frunză a căzut, înveninată.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.