Sufletească - Tudor Arghezi
Adăugat de: versuri sub flori de tei

Dau sufletului tău ocol
Prin spini uscați și l-am găsit tot gol,
Și de la răsărit și din apus —
Și caut în deșert și turlele, în sus.

Ceasornicul clopotniții-i oprit
Că ceasurile toate i-au murit.
Pare că limbile — păcatele! —
Arată vremea de-a-ndăratelea.

O sală-n suflet, și ea goală
Cu bănci tot goale. Pare-a fi fost o școală.
O tablă neagră. Parcă era-ntr-un colț și-un vers.
De tibișir, aproape șters.
Parcă și numere și parcă o formulă
Cu semnul infinitului și-o nulă.
Aș descifra căznindu-mi ochii, poate,
Silabe de sentință, pe sfert, pe jumătate
Un grai de semne mut,
Care-ar fi fost și s-a pierdut.
Fusese un sfârșit? un început?

De-aș fi găsit măcar
Vreo urmă — cine știe? — de altar,
Cu sfeșnicele sparte, cu strănile lui rupte,
Ca-n urma cu năvală-a unei lupte.

Nimic, și-atât, o pulbere domoală
Se lasă lin într-o-ncăpere goală.

(5 mai 1964)
———————————————————————————————



vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.