Trecând pe puntea-ngustă,
Dintr-un secret imbold
Cu mâna prinsă-n fustă,
Și-o suie până-n șold.
Genunchii, copți ca grâul,
Duc somnului prinos.
Fără-ndoială, râul
Își lasă pleoapa-n jos.
Zburdalnică pe glezne
Se-ntoarce către casă.
O! vântule, ți-e lezne
Să-i spui că e frumoasă.
Dar puntea-n salturi repezi
Se clatină-ntre mure.
O! punte, fă-te lebezi,
Și du-mi-o-n țărm ușure.
Cu sufletul, și eu
O duc din mal de mâini
Și-o simt în dorul meu
Ca miezul unei pâini.
Și-acum, când își ridică
O mână peste zare.
O vede-o rândunică
Umplând cu-o sărutare
Azurul prins de-o stea.
O! cuiburi, scoici cu șoapte,
Rugați-vă la noapte
Din turlă pentru ea...
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.