Cuțul negru peste tot
Trece vama gânditor,
Cu urechile pe bot.
Cuțul este călător.
Să cutez ceva să-i spun?
Nu știu ce are să creadă.
Trebuie să fie bun:
A dat nițeluș din coadă.
Însă fiindcă e pe jos,
S-a uitat, nu s-a oprit.
E frumos, dar ce folos
Dacă-i așa de grăbit?
Cine-o fi găsit cu cale,
Pe-nserate, de i-a scris,
Pe adresa dumisale,
Să poftească la Paris?
1906, Versailles
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.