Pe pieptarul veșniciei
Sumedenii negi de foc,
Galbeni, strugurii tăriei
Se răsfiră și se coc.
Lumea-și culcă fruntea-n poală,
Purecată de profeți,
Sub lumina siderală
Ce se scurge prin pereți.
Dar în fiecare noapte
Limba ei, suind pe zid,
Amăgită linge lapte
Din tărie, agurid.
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi