O flacără târzie în neant,
Un hău de necuprins, agonizant,
O gheață-n templu-nstrăinat-
Moartea astfel te-a-ncifrat.
În abis de ape-adânci
Răsar umbre, răsar stânci-
Cu-o privire le scrutezi
Și-ntr-o clipă viața-ți vezi.
Sunt doar vagile amintiri
Îngrădite de zidiri,
Porți închise de uitare
În a timpului cărare.
Scufundat în întuneric
Nimic nu ești, și-ai vrea să fi,
Ești părere, ești himeric,
Ești o noapte ce-a fost zi.
În cumplită depărtare
Pleacă timpuri, pleacă zare-
În a gândului mișcare
Se îngheață orice stare.
Cu un vis de-nverșunare
Al tău suflet opintit în loc
Meditează la salvare-
Așteptări răpuse-n foc.
Foc mocnind ce stinge ape,
Cu un jind pe jumătate,
Ape ce aprind palate
În scântei ce-s resemnate.
Întristare indiferentă-
O prăpastie-n Ego ce-i absentă,
În a timpului cărare
Singur lucru cert: UITARE.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.