Picură în gând uitarea
la tot ce-ai trăit în viață.
Peste toată întristarea
Moartea împrăștie albeață.
Pala ultimei ispite
va închide în cornee
Moartea genelor răpite
desfăcută-n curcubeie.
Când tăcerea îți cuprinde
Sufletul și depărtarea,
Amintirile plutinde
picură în gând uitarea.
Amintiri cartiruite
în a vieții fortăreață
fac apel încercuite
la tot ce-ai trăit în viață.
Se frământă în caverne
ce le mistuie culoarea,
ca un doliu ce se-așterne
peste toata întristarea.
Nevăzută e-a lor ciurdă
răscolind a vieții piață!
Când, cu o tăcere surdă,
Moartea împrăștie albeață.
Doar treptat, drept răzvrătire,
un frământ de la copite
mai aduce-n amintire
pala ultimei ispite.
Speră c-a luminii zvâcnet
huruind peste tranșee,
ce-i în apărarea vieții
va închide în cornee.
Dar a’ anilor armate,
de molii împrejmuite,
Își acceptă resemnate
Moartea genelor răpite.
Mai rămâne povestirea
unei vieți drept epopee
ce și-a împlinit menirea
desfăcută-n curcubeie.
Desfăcută-n curcubeie
Moartea genelor răpite
va închide în cornee
pala ultimei ispite.
Moartea împrăștie albeață
peste toată întristarea
La tot ce-ai trăit în viață
picură, în gând, uitarea.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Trista dar frumos scrisa, felicitari...
casandra
duminică, 22 iulie 2018