Ce arşiţă în suflet, oare, simt?
Îmi este dor de-o ploaie tropicală!
În stropii tăi am să mă-nec, presimt
Că inima va fi o antecală.
Să-mi curgă în şuvoi pe pieptul gol,
Chem ploaia caldă astăzi să mă ude,
Cu stropi mărunţi ca glonţul din pistol,
Dar glasul meu departe-i. Nu se-aude...
Mă laşi să ard ca soarele-n pustiu.
De ce nu vii, tu, ploaia mea de vară?
Inundă-mă! Sunt eu, nu travestiu.
Tu cerne-ţi stropii calzi, seară de seară!
Vezi? Luna s-a ascuns într-un nopal,
Va fi, se poate, ultima escală;
Privesc, zâmbind, sclipirile de-opal,
Cuprins în ploaia albă, tropicală.
Şi te visez de când eram copil,
În sol major, cântându-mi vechiul tril.
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
CTN, ploaia care va veni...:)
nutzu (autor)
joi, 26 noiembrie 2015
mulțumesc, AlbAtros....
nutzu (autor)
joi, 26 noiembrie 2015
grazie, Sorin...
nutzu (autor)
joi, 26 noiembrie 2015
Mi-a plăcut această ploaie, deși nu pare a fi ultima!
CTN
joi, 26 noiembrie 2015
”Şi te visez de când eram copil,
În sol major, cântându-mi vechiul tril.”
Frumos visul vostru...precum sufletele care scriu aceste vise minunate.
O zi frumoasă,dragilor!
AlbAtros
joi, 26 noiembrie 2015
O realizare chiar deosebita!
sorin
joi, 26 noiembrie 2015