Stăpân pe viitor, doar moartea te va face,
Când se va stinge-n tine și ultima suflare
Nu vei avea prezent și tot trecutu-ți piere,
Iar amintirea ta prin lume se va pierde.
Cu pură umilință vei luneca în moarte
Spre vidul ce te trage în visul de final,
Te retrăiește viața într-un peisaj banal,
Pe o pânză, în amurg, te plânge un orfan.
Va ninge peste tine cu lacrimi de copil,
Va coborî spre tine obrazul lui cel fin
Să îți sărute chipul, cândva mult mai senin
Și să îți spună-n șoaptă un trist adio lin.
Un marș ciudat al morții e muzica-n fundal,
Te vizitează un moș cu-n păstoresc toiag,
Iar vântul ce te poartă spre răsărit de nea
Îți meșterește sufletul și îl transformă-n stea.
vezi mai multe poezii de: serban78
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.