Poetul Vasile Serban s-a născut în 1978, în localitatea Onești și este stabilit în Țara Galilor, Regatul Unit al Marii Britanii.
A publicat următoarele volume:
“Noapte târzie” Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2017
“Nostalgii de toamnă” Editura Letras, Snagov,2023
“Drumul spre cer vol.1 și 2” Editura Letras, Snagov, 2023
“Un gram de om pentru eternitate” Editura Letras, Otopeni, 2024
A apărut în antologiile:
eCreator “Iarna din suflet” 2023
eCreator “Unire și Cuvânt” 2024
eCreator “Defilarea Cuvintelor” 2024
antologii coordonate de scriitorul și jurnalistul Ioan Romeo Rosiianu.
Antologia "MENIRE SPRE-MPLINIRE, CRISTALE DE IUBIRE" coordonată de Doina Moritz.
Apariții in reviste: “Plumb”, “Ritmuri brașovene”, “Arena Literară”, “Revista Dor de Infinit”, “RoPoesis”
“ Dornic de frumos și speranță, Vasile Șerban așază cuminte gândurile, trăirile și emoțiile proprii întru descoperirea sa ca om și luminarea prin harul cu care a fost zămislit: Cuvântul.
Trăiește în Lumină, cititorule!”
Prof. Petronela Apopei
Grăunte aruncat în lume fără vreun folos...
Nu sunt și nici n-am fost vreodată sănătos,
Îmi plimb prezentul atârnat de baierele vieții
Cu certitudinea că la sfârșit e vremea plății.
În fierbințeala zilei cea din urmă
Îți voi striga să nu mă lași în umbră,
Să mă ridici acolo, lângă stele,
Să luminez pământul vieții mele.
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Dacă îmi dai un an și o vară să-mi clădesc un viitor,
Tot n-aș ști să fug de mine și de teama c-am să mor.
Aș încetini doar ritmul, refuzând să-ți fiu actor
Într-o piesă ce se joacă într-un sens în care mor.
Într-un corp de om pribeag șade-un suflet blestemat
Ca o cioară pe o sfoară croncănind a viață-amară,
Cântec trist dintr-o vioară, pe un câmp scăldat în ploaie
Șade omul cătrănit pufăind un gând timid
Să nu te temi când treci prin astă viață
Fără să înțelegi de ce te-ai fi născut,
Căci ți-ai pierdut carnetul tău de sarcini
În era când erai un simplu lut.
Se-ascunde libertatea-n mine,
Izvor barbar de nebunie,
Expus în viață ca să mor
Sunt prea lucid sau visător?
Carusel
Cum am ajuns din praf de stea să mă transform în om?
Din praf de stea născut, prizonier al cerului și al pământului,
Pe stânca ce atinge cerul,
Un pustnic și-a zidit castelul,
Să fie lângă Dumnezeu,
Așa cum își dorise el.
Divertisment prin existență
În lacrimi scriu confesiune către dezamăgitul om din viitor,
Că tot ce punem în iubire e teama unui muritor.