Să nu o stingi cu ceața umbrei tale,
Că umbra mea e-un bulgăre de foc!
Cuprinde-i flăcăruia de mijloc,
Să îți aștearnă vâlvătăi în cale.
Mai las-o, îndrăzneață, să se-ntindă,
Să-ți muște cu jăratic dor din piept,
Pe lungi poteci către piciorul drept
Adânc să dogorească, să te-aprindă.
Mai las-o să te fulgere-n adâncuri
Cu străluciri de aurore-n zori,
Cum cad, cu scăpărări, raze din sori
Și-și pierd, zvâcnit, văpăile-n pământuri.
Mai las-o să-ți cutreiere, stângace
Clipiri de gene, tresăriri de trup,
Acolo unde flăcări mari irup,
Mă frig, mă ard, apoi adorm în pace.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.