Tu eşti un vânt uşor de primăvară
şi eşti asemeni brizei răcoroase
ce-mi dăruie, pe valuri de mătase,
o dragoste de vis, fără de seară.
Tu vii cum vine ploaia peste câmpuri;
cu paşi de Lună sau de lan de grâu
te risipeşti voioasă ca un râu
în amintire şi în dulci săruturi.
Nu ştiu de eşti supremul adevăr,
sau doar un adevăr închipuit;
dar numai Paradisul unui măr
îţi seamănă, la suflet şi la chip.
Şi dacă nu ai fi aşa cum eşti
te-aş căuta, o, zână, în poveşti!
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.