s-a uscat vîscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemuşcate
romanţă şi discuri uzate
o zi, poate şapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt
s-a uscat vîscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacîmuri la masă
pentru două păcate
din măr
şi blestem,
pentru şapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem paşii pe jar încins
să stingem lumina
cerul s-a stins
să strîngem şi masa
din mărul muşcat
doi sîmburi,
trei sîmburi,
sub vîscul uscat
10 iulie 2016 – 3 aprilie 2017, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Un comentariu de cititor...interesantă alipirea mărului cu vâscul.Mereu, vâscul(pentru mine)a fost simbolul sărutului primar, începător de aiureli, iar mărul...păcat curat ca lacrima. E luptă în versurile acestea...și lupta îmi place.
Georgebrancu
luni, 26 noiembrie 2018