S-a îmbrăcat pădurea în somon
Și mierea se prelinge peste ape,
Adie vântul blând peste ponton,
Vin căprioarele să se adape.
E-o liniște adâncă și bizară
Ce mă transpune într-o altă stare,
Iar soarele târziu prin crengi coboară.
Ca într-o nefirească încleștare
Se contopesc nori sângerii cu munții
Și creștetul pădurii parcă arde.
Îmi trece-acum prin ochii triști ai minții
Un basm în care nimeni nu mai crede...
Pădurea doar. Și lacul. Și o ciută
Credință au și nimeni n-o strămută
Că-n viața care va să vie-n taină
Va fi din nou ca în povești, o toamnă.
O toamnă cu o haină roz-somon
Când mierea s-o prelinge peste ape
Și-o adia vântul peste ponton
Iar noi ne-om aduna în calde șoapte.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunata poezie! Atat de cursiva si placuta la citit!.Imi place mult de tot.
stomff
luni, 23 noiembrie 2015
Vă mulțumesc mult, tuturor !
Adina, Mihai, ce replici frumoase !
Vă îmbrățișez pe toți cu mare drag,
mirimirela (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015
Iar dupa toamna blanda, linistita,
Noi vom renaste intr-o noua primavara
Si retraind, adolescenti, a doua oara,
Vom fi din nou iubit si tu iubita.
Cu drag,
Mihai_Manolescu
duminică, 22 noiembrie 2015
Frumoasa toamna-n roz-somon
si ciuta oglindita-n ape ...
la ceas usor, cand norii dorm
pontonul e invaluit in soapte ...
Cu drag , Mirela !
Adina Speranta
duminică, 22 noiembrie 2015
mi-a plăcut această poezie din inimă
felicia
duminică, 22 noiembrie 2015
începutul foarte bun, şi finalul e pe gustul meu
laurian
duminică, 22 noiembrie 2015