O liniște desăvârșea un rai,
O vrajă îmbrăcată în tăcere
Pe-un alt tărâm, în care îmi erai
Esențe tari ce dorm în mângâiere.
Acolo unde heruvimi păzeau
Ca timpul să nu-și scuture secunda
Și să nu-mi pleci, așa cum nori treceau,
Cum valul se înstrăina cu unda.
Pe-o primăvară ne făceam culcuș,
Mătasea ei cu flori ne-adăpostea.
Mă legănai pe doruri de arcuș
Și îmi lipeai pe buze câte-o stea.
Te străbăteam cu degete prin păr,
Îmi revărsai fântâni adânci cu rouă,
Gustând prelung păcatul prins în măr,
Cu trupul meu în brațele-amândouă.
Îmi șerpuiau în sânge lungi fiori,
Un cântec din neant mă căuta,
Mă-nfășurau sălbatice vâltori,
Iar eu le-mprăștiam pe pielea ta.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.