Când vor arde cărbunii
Într-a ta vatră, doamnă,
Să-ți revină în minte
Seri albastre de toamnă!
Să revezi în jăratec
Ani trecuți ca scânteia,
Și noi ars-am atunci
Cu cărbunii aceia.
Și când palidă, tristă,
O să treci prin cenușă,
Vreun cărbune nestins
O să-ți bată la ușă...
Într-o seară de toamnă.
Câte seri fără nume
Dintr-a ta vatră, doamnă,
S-a mai stins un cărbune!
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat