Un dragon bea din apa fermecată
și curcubeul subtil
îmbobocește pe cer;
luminile ard în tăcere
ca lumânările ce topesc
măștile din jurul tău;
roșii și galbene
albastre și verzi
fac să pară
că cerul coboară
să țină pământul la piept
într-o existență în care pierzi
clipa înțelesului.
*
Voalul peste iriși cade
sfâșiat de șarpele ce-și mușcă coada;
după ploaie, lasă o dâră lungă...
urmă ce copiază viața.
Mergi până la apa din care bea curcubeul
apar fermecate cuvinte... fermecate gânduri
urcă oamenii în barca
ce se leagănă în tine
mereu.
vezi mai multe poezii de: Liliana Tirel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.