Un furtun şi o furtună
Se plimbau prin parc de mână.
El avea intenţii bune,
Însă ea părea să tune,
Căci de-ar fi la o bătaie,
El se scutură cu-o ploaie
Şi îi lasă greu’-n spate
(Vânt şi fulgere. De toate).
Nici aşa, ca derapaj,
El nu ar avea curaj
Pentru-o scurtă răpăială,
Sau măcar pentru-o rafală.
Dar furtunul, e năuc,
Căci se simte sub papuc
Atunci când iese de mână
Cu iubita sa, furtună...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.