Născutu-s-a privighetoare
Să-înalțe tril nemărginit,
Să se avânte către zare,
După un bob de azurit?
Să umple cu ecouri șesul
Și toate văile, pe rând,
Să-și cate în lumini alesul,
Prin aurore-n foc zburând?
Născutu-s-au ramuri foșninde,
Să-și ducă floarea către cer,
Să prindă-n brațe, cât cuprinde,
Al dorului cuțit de fier?
Dacă or fi, le vreau în taină,
Să am la poale de trunchi drept,
Sub vântul cel cu lungă haină,
Un loc cu cântec... să te-aștept.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
Manuela Munteanu (autor)
duminică, 30 aprilie 2023
Onorabilă.
Adina Speranta
sâmbătă, 29 aprilie 2023