aici în inima muntelui
simţi cum raiul
îşi deschide larg porţile
copaciii
un leagăn între pământ şi cer
împart miresme de aer bun
curat şi răcoros
prin rămurişul
în care lumina creşte
şi descreşte până la forma unui punct
când simţi aripa îngerului foşnind
pe umărul tău
atunci baţi palma
cu Dumnezeu şi fericirea-ţi inundă
toate cotloanele sufletului
nici nu-ţi dai seama
cum zboară timpul
păşeşti încet
să nu tulburi liniştea
din susurul izvorului cristalin
cu palma facută căuş
îţi stâmperi setea
pe cerul gurii
doar cântece de bucurie.
vezi mai multe poezii de: dragos lucica