Un om și-un pom trecuți printr-o furtună
Ce-au supraviețuit, pot să vă spună
De ce–au ales în viață să se-ajute
De ce au amintiri așa de multe.
De câte ori dădea de un necaz
Omul mergea la pom să-l țină treaz
Și-i povestea de grijile lui toate
Până la ceas târziu în noapte.
De câte ori pomul era bolnav
Făcea ca vântul să-i devină sclav,
Acesta-nvăluia pe om cu pale
Iar omul cobora la pom în vale.
Așa au înțeles ei să se-ajute,
Au fost tovarăși și-au trecut prin multe,
Au învățat că-n viață treci cu bine
Când este alături cel ce crede-n tine!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Andrei!: ))
Ina M. (autor)
duminică, 30 august 2015
Imi place mult ideea din aceste versuri, iar versurile sunt reusite. Am lecturat cu incantare.
andreionthepoetry
duminică, 30 august 2015