Zidim în noi altare de lumină -
Un Prometeu ce-aprinde focul sfânt,
Când soarele-i întemnițat în mină
Și luna-i îngropată în pământ.
Ca steaua ce nu-şi știe începutul,
Cu ochii adumbriţi de adevăr,
Ne coborâm să-nsufleţim iar lutul
Și să gustăm un sâmbure de măr.
Suntem la fel ca pruncul ce se naște
Cu ombilicul tatuat pe piept
Și în biserici ne-nchinăm la moaște,
Când moartea ni se pare un concept.
Păstrăm în noi misterele credinței
Și ne hrănim din sânii plin cu mir,
Ca să-ndurăm durerea neputinței
Când pentru vise ni se cere bir.
vezi mai multe poezii de: Maria Ieva