Cum sufletu-nchis
Nimic nu vrea -
Cad frunze-n amurg,
Draga mea!
Sărmanii plopi de lângă moară
Cum stau de singuri, singurei -
Și cum mai ninge peste ei...
Sărmanii plopi de lângă moară!
Azi nu mai scriu nimic...
Un vin, și-o țigară -
Și-amiezuri de zile se duc
Ca o simptomă fugară...
Sunau țambale, târzia noapte...
De cabaret comun -
Femei răcneau beția falsă
Prin miros de tutun.
Deși, cu iarna care-a trecut
Poate părea c-am murit -
Șivoaie se duc din grele zăpezi...
Cântări, și cântări m-au trezit.
O, gând amar...
Singurătăți,
Pribege seri de primăvară,
Parfumuri ce se duc pe vânt
Cu greu îmi vine să aștern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Și Cațavencu cel etern...
Cazul nu-i așa sinistru,
Căci părosul demiurg
Doar pe scenă-i prim-ministru,
La consiliu-i dramaturg.
Tu, care te pricepi la sucul viții,
Te-ncrunți când intri-n crâşma lui Țugui,
Te-mbată ochii dulci ai crâşmăriței,
Dar te trezeşte acru vinul lui!
(parodie după G. Topîrceanu)
Dimineaţa pe răcoare
Cum deschid pleoapele