Unde este pixul?
Unde oare l-am lăsat?
Ca să scriu cuvântul meu
Și să mă revărs din nou.
Sunt izvorul nesecat
De cuvinte-nconjurat
Ce se zburdă ne-ncetat
Dorind pixul fermecat.
Aseară după o rimă
Foarte repede-am plecat,
Nimeni nu a fost acolo
Când pixul s-a disipat.
C-o hârtie-mpins de mină,
Transparent cu albastru dop,
Ce frumos știa să scrie
Fermecată fiind pe loc.
Unde este pixul meu?
Oare de ce a plecat?
De pierdut sau de furat
Asta nu s-a întâmplat!
O fi oare un spirițel
În grădină mititel,
Ștrengărel, inocențel,
Iubitor de pixul meu?
vezi mai multe poezii de: Caianemus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bine. Mulțumesc.
Caianemus (autor)
luni, 13 martie 2017
Evident, acest mult prea repetitiv "pix al meu" poate fi citit (ca multe alte lucruri) in doua feluri foarte diferite... Va marturisesc cu respect ca am incercat sa citesc tinand cont de ambele sensuri, insa, in ambele cazuri, ceva nu prea merge...
In orice caz, mi-a placut sfarsitul:
"O fi oare-un spirițel
În grădină mititel,
Ștrengărel, inocențel,
Iubitor de pixul meu?"
florianruse
duminică, 12 martie 2017