Te-am lăsat să culegi flori
Din pământul sufletului meu.
Te-am lăsat să guști polenul,
Cel dulce și plăpând, al trandafirilor mei.
Te-am lăsat să călătorești cu mine prin lume,
Te-am lăsat să mă privești
Te-am lăsat…
Te-am lăsat în ceața unei dimineți de toamnă,
Te-am lăsat în frigul iernii,
Te-am lăsat în întunericul nopții.
Dar te-am lăsat în inima mea
Și acum te simt în fiecare mișcare
Și mă ofilesc cu fiecare minut
În care nu m-auzi
În care nu imi cânți,
În care nu-mi ești soarele.
Viața îmi devine infern!
Fără iubirea ta eternă
Viața îmi dispare,
Viața mi se năruie,
Iar toate se întâmplă
Fără ca tu să mă fi văzut vreodată…
vezi mai multe poezii de: eulpoetic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.