Șfanț cu șfanț
plătesc existența mea pe acest pământ
și mă sfârșesc complet,
încercând să-mi răscumpăr viața.
Stau și zac înăuntrul sufletului meu,
Izolat de tot și toate,
Ghemuită, căutând parcă
Să fac un pas către libertate.
Mă omori,
Ticălos plin de cuvinte!
Putere neîndrăzneață
Ce ții în tine
Te-am lăsat să culegi flori
Din pământul sufletului meu.
Te-am lăsat să guști polenul,
Cel dulce și plăpând, al trandafirilor mei.
Mă avânt în nori și boare,
Călătoresc prin noroi și prin ninsoare,
Mă îndrept spre val și floare,
Mă încânt cu gândul și doare...