Poetii nostri - Unde mi-e-acasă

Unde mi-e-acasă - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

vineri, 19 august 2016

Noaptea timidă se pierde-n constelaţii,
Luna lunatică, dansează printre nori,
Pădurea de spini îşi aşteaptă drumeţii,
Izvoarele-au pornit să savureze fiori.

Piscul mă aşteaptă troienit şi trufaş,
Pe cărarea din nori păşesc către stele,
Genunea mă ceartă, încă nu are sălaş
Pentru gânduri tăioase, fără prăsele.

Pietrele se rostuiesc sub paşii mei blânzi,
Brazii îşi scutură tăcerea în ploaie,
Furtuna din gânduri se răsteşte la surzi,
Tristeţea se scurge din stropi în ţurloaie.

Privesc în trecut, precum într-o oglindă,
Mă văd pe iarba tinereţii alergând,
Rupând sălbatic clipita din secundă
Fără de remuşcări în vorbe sau în gând.

Astăzi doar mai visez să râd, sau să zbor,
Cărările cu sori pierdut-au din zăduf,
În adâncul din gânduri, încep să cobor,
Vreau s-adorm rătacit, printre ţepii de puf.

Pe aripi de vultur mă plimbă uitarea,
Rătăcirea din mine curge, m-apasă,
Jepii cei pustnici îmi oferă iertarea,
Floarea de colţ mă retrimite acasă.

Dar unde să merg şi unde mi-e-acasă,
Pierdut-am busola tinereţii-n eter,
Pe stânci lângă creste, divinul mă lasă
Din lună să sorb şi la demoni să zbier.

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate

Unde mi-e-acasă - stefan doroftei doimaneanu Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

Detalii poezie:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Comentarii:

Unde mi-e-acasă - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu