Unde te pierzi?
Oracolul se ofileşte-n zodii mate
Şi Helios parcă s-ar duce din amiezi,
Eu stau aliniat cu nopţi drept spate
Şi scriu cu zbor de cuci:unde te pierzi?
Din peşteri ucigaşe de priviri, ornate,
Cu jardiniere de iluzii şi obsesii
Mă doare stalactita unui dor.Şi toate,
Volutele cu amintiri sunt doar impresii,
Închise-n într-un sonar circadian.
Ce-aşteaptă de la tine un ecou.Niciunde,
Nu-ţi aflu străluciri de-obsidian…
În ce vulcan târziu te poţi ascunde?
Genunchii prind a se lovi de jar
Din levitaţia durerii, se topesc arzând
În neînsufleţite prăbuşiri, dar în zadar…
În ce răscruci am să te văd, şi când?
Deduc admonestări în lung de ore
Din sechestrări în turn de minutar
Când împrumut chemări, tăceri sonore
Să ştiu de ce te pierzi, dar nu am har…
Oracolul e obosit, şi-n aritmii de tobe
Trimite-n abandon de soare raze reci,
Iar pleoapele se-nchid în fald de robe…
Te pierd din vis, mă pierd şi eu in veci.
Marian Puscasiu
August 2015
vezi mai multe poezii de: MarianP