am voie să iubesc iluzia
pe care voi o strângeți în braţe
ca pe-o femeie îndrăgostită de vin
escaladând formele iubirii
am voie să mor
să-mi dăruiesc trupul părinților
mama să mai zâmbească
de obârsia lucrurilor trecătoare
plâng trandafirii cosiți de un beţiv
alergat de tata
am voie să devin fiul satului
scârbit de orasul din mine
unde asfaltului i se pregătesc pânze din sânge
unde artistii în uniformă desenează îngeri
în alb
am voie să devin un poem
semănat undeva pe malul timpului
undeva
aproape de sfârsit
undeva aproape de mine
am voie
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.