Sper că inima mea-și dorește,
Culori de pace din cerul senin,
Parfumul plăcut al florii ce-nflorește
Și cântecul iubirii al florii de crin.
Sufletul meu se zbate întruna,
Dorința lui fierbe pentru a urca mai sus,
S-aducă inimii mele cununa,
Pe scara luminii să fie mai presus.
Alung gândul blestemat de furtună,
Când inima-mi arde-n lacrimi de dor,
Privesc natura cu-o stare mai bună,
Noul răsărit m-așteaptă cu-al păcii izvor.
Nu vreau să simt deznădejdea-n mine,
Plutind pe o barcă fără catarg,
Inima-mi spune să stau alături de tine,
Că tu ai cârma și nu ajung în larg.
Dacă timpul aduce-n inimă uscăciune
Și viața-i amară cu gânduri pustii,
Alerg spre soare, că el poate s-adune,
În inima mea cascada apelor vii.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.