Uneori
Ești întristată, nu-ți găsesti cuvinte
adeseori versi lacrimi, si suspini,
si-n multe rânduri îți aduci aminte
Că uneori si florile au spini.
Să-ți spui amarul..? Cine să te-asculte
de multe ori nu sti cum să începi,
si peste cap sătulă de insulte
că uneori si oamenii au țepi.
Rostesti o rugăciune printre buze
si-observi cum trece timpul, negreșit,
si-acel din tine, vrea să te acuze
că uneori si sufletu-i mâhnit.
Pe umeri te apasă sarcini grele
dar îți ridici privirea prea târziu,
în zarea-ntunecată nu sunt stele
că uneori si cerul e pustiu.
Te urmăresc din umbră, stări infecte
oricât ai încerca să te ferești,
nu căuta doar zilele perfecte
că uneori e bine să gresesti.
M Horlaci. 09/02/2016
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos, Mona !
M Horlaci (autor)
joi, 11 februarie 2016
Un dar din sufletul tău candid pentru sufletele noastre!
MONA
joi, 11 februarie 2016
Vă Mulțumesc frumos, Cristina, Iulia, Dorin, Sergiu.
Vă mă mai aștept pe la mine :)
Fiți binecuvântați !
M Horlaci (autor)
miercuri, 10 februarie 2016
Am regasit cu drag pe pagina ta imagini deosebite, de o sensibilitate aparte
sergiu
miercuri, 10 februarie 2016
Deosebite versuri regasesc mereu pe paginile tale.
iuli.a
miercuri, 10 februarie 2016
Ma incanti, de fiecare data! Sensibila scriere si emotionanta.
cristina
miercuri, 10 februarie 2016
Da, o poezie care imi trezeste admiratia fata de autorul ei.
dorin
marți, 09 februarie 2016