vine și clipa-n care-mi pun creierul pe stop
prea plin era de toate străvechile credințe
milenii de istorii s-au adunat potop
să-mi povestească basmul umanei neputințe
nici filosofii nu-mi mai împărtășesc suav
sinteze iluzorii ori amăgiri eterne
veșnicul dans ce-mi pare-al predestinării sclav
trecutul și prezentul spre viitor le-așterne
deci trec pe lângă mine vești vesele și triste
actori ce-și joacă rolul lipsiți de spectatori
emoții reprimate sperând să mai existe
și alte vieți în hăul de dincolo de nori –
dar lepăd toate astea și doar un lucru știu:
un gând care-mi șoptește că ești și vrea să fiu.
vezi mai multe poezii de: vasysm
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.