niște pete sunt casele pe orizontul tulbure
și tu asculți undeva ascuns de ziduri monotonia
ce a pătruns peste tot până și în viața ta lăuntrică
unde nu mai are loc decât un schopenhauer nebun
de ferestre s-a lipit întunericul și te ține captiv
în penumbra asumată
doar cuvintele îți clădesc existența dorită
cuvintele gândurilor prin care
un soare stins învață iar să respire
și te așezi alături de ficțiune și sondezi ființa
cu întâmplări niciodată reale în care intenția este doar o literă
mereu alta
cuprinsă între alfa și omega altfel înțelese
iar orizontul acesta monoton unde explorezi cunoașterea
se modelează în valuri la cântecul unui canar
de afară
adina v.
10.07.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.