Aho, aho, că iar e timpul
să încalț din nou cuvântul
să pornesc, iar, mintenaș
la margine de oraș,
la un gard ce dă în drum
urătura să mi-o spun.
Chiar de fi-va în pustiu,
Prin cuvinte tot mai știu
să-mi exprim a mea gândire
când e vorba de iubire.
Plugul meu e-n prag de poartă
și-și urmează a sa soartă
să ureze pe la prag
că tot vă iubesc, cu drag.
Hăi, hăi!
Am ajuns la dumneavoastră,
dar nu chiar pe la fereastră
De-aici, de pe trotuar,
ce-o să zic, nu am habar!
Că nu vreau să mă repet,
să pun iarăși, pe tapet,
vorbe bune, gânduri mari
pentru oameni gospodari.
Că tot ce v-am tot dorit
a rămas înțepenit
colo-n mintea mea curată,
dar nedrept cam renegată.
Și în anii ce-au plecat
gânduri bune v-am urat.
Fad aș fi în colorit
să repet ce v-am dorit.
Așa că, spun apăsat:
Fiți, din nou, la majorat,
Cu acea sclipire-n vis
că totul vă este permis!
S-aveți forță în gândire
fără gard de mărginire,
Că nu veți găsi o poartă
ferecată de lăcată,
sau nimic să vă oprească
din dorința pământească.
Fiți, din nou, iar acuzați
pentru ce, azi, cugetați!
Clocotiți a voastră vrere
ce va curge prin artere!
Lipsiți-o de "suficient"
și-o-nveliți în sentiment!
Astfel, a voastră idee,
lipsită de vreo ambardee,
va ajunge unde vreți
și ferită de curenți.
Curentez din clopoțel
și strig, iar, din suflețel:
Hăi, Hai!
Fiți din nou, tineri frumoși
și în toate luminoși,
Iar lumeștile păcate
să le încercați pe toate!
Că așa-i viața croită
În ”lumesc” e altoită.
Să extrageți dintr-o viață
tot ce soarta vă învață!
Mai umili, mai iertători,
Fiți spre țeluri călători!
Fericirea din prezent
n-o păstrați în cont curent
la un negru viitor
să vă fie de-ajutor!
Consumați-o, chiar acum
că prezentul e doar fum
care pleacă pe mutește
și nimic nu îl oprește!
Dar gata filosofia
ce mi-o dictează scufia!
Hăi, hăi!
Și închei cu o urare
că a nopții-nfășurare
cu un frig mă înconjoară
cu-a tăcerii, rece, sfoară,
Trupița la plug s-o prindă,
să o lege de o grindă,
rugina s-o înconjoare,
plugului să-i dea uitare.
Fiți cum vreți, faceți echipă,
cu ce-ncrezuri se-nfiripă.
Să aveți gândul curat,
cu splendoare semănat!
Dorința să vă rodească
și la timp să se-mplinească!
După gard sună-a pustiu
Dar gândul mi-e vizitiu
către-un timp de-ndiferență
și lipsit de penitență.
Chiar de nu m-ai omenit
Și-n curte nu mai primit,
Cum nu sufăr de angoasă
Rămâi gazda sănătoasă!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Text coerent, voce clară, foarte bine ancorat în registrul de urătură contemporană.
Criticul fara glas
luni, 05 ianuarie 2026