pe nemurire
i-am pus şeaua
din piele de şarpe
şi scăriţe de măr
hai
nu te teme
aşează-ţi piciorul
pe coasta mea
şi încalecă nărăvaşo
câmpiile elizee te aşteaptă
să galopezi pe florile ei
cu rădăcini de cer
şi iarba mirosind
a curcubeie virgine
să nu priveşti înapoi cu mânie
să nu priveşti deloc
lasă-ţi dorinţele
speranţele
visurile încuiate
şi aleargă doar prin eterniatete
fără trecut
fără viitor
eu voi rămâne aici
să joc mai departe
21 cu dumnezeu
pe o căpiţă de lacrimi uscate
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
"pe nemurire
i-am pus şeaua
din piele de şarpe
şi scăriţe de măr"
ispititorul si scara...adn.
jocul de sah continua, la fel si circuitul apei in natura. sarea ramane...
bun text, aprecieri!
roxana.c
duminică, 19 iulie 2015
Chiar impresionante randuri. Multumesc
traian
duminică, 19 iulie 2015