Odihnește în lumină și-ntr-un nor ușor de fum
Candela catapetesmei, ca o stea pe-o boltă sfântă.
Legănat prin dulci miresme de tămâi, troparul cântă
Și înalță-arhangheli tineri, cu veșminte de parfum,
Unul al dreptății faur, altul al puterii trunchi.
Dimineața se înșiră-n lungi mătănii de utrenii,
Când clopotnițe își urcă dangătul către smerenii,
Ca un zbor trimis în cerul prins de laici sub genunchi.
Mari ceasloave, îmbrăcate în al duhului stihar,
Scot din sipete comoara auritei Evanghelii,
Iar arhanghelii adună leac din azima cernelii
Și îl varsă-n apa vie strânsă în aghiasmatar.
Iată! Zâmbetul Mariei, din icoană, e un vis
Aromit de busuiocul înflorit într-o psaltire,
Rază tămăduitoare, care-aduce, azi, cinstire,
Cu hulubi ce umplu zarea, dincolo de paraclis.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.