Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ţine închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până-n amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâşâit care te umple de fiori
Şi fără milă-nhaţă fetiţele naive
Şi şoriceii neascultători.
Aşa că prindeţi-vă de razele lunii,
Rugaţi-vă şi le cereţi îndurare:
Lasaţi-le ofrandă brânză verde
Printre arborii cu frunze rare.
Nu chiţăiţi noaptea deloc, copii,
Şi nu mai roadeţi uşa la afumătoare:
Astfel regina bufniţelor ne va iubi
Şi va ţine-n colivie acele zburătoare.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay