Când soldaţii yankei ajung la baricadă
Ioana D’Arc adresează fiecăruia o laudă.
Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Poeţii lumii-ntregi declară asta-n gura mare.
Cine-o fi fost, răzbătând prin focul gloanţelor încrucişat,
Primul soldat american pe care ea l-a întâmpinat?
Mark Twain, Comandantul, făr-a zâmbi, făr-a face glume,
Conduce-n luptă pe tinerii noştri, cei mai viteji din lume.
Yankeii, iată, se-ntorc la curtea regelui Arthur.
Drapelul Ioanei, sacru, arde deasupra lui, un foc vioi şi pur.
Pentru că ea i-a scos sufletul afară din mormintele cetăţii
Şi unde stă ea va sta şi el până-n ziua cea mare-a judecăţii.
Dar eu, eu nu pot decât să plâng, să plâng strângând din dinţi,
Pentru tot acest măcel cauzat de oameni, de îngeri şi de sfinţi.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.