Luna e o călugăriţă (ea n-are soţ)
Care se plimbă prin chilia ei, crugul divin.
Puterea-i, e cea a oamenilor juraţi cerului,
A căror viaţă sfidează orice chin.
Ei sunt de stele sau de umbre-aproape.
Ei vin asemeni zăpezilor sau stropilor de rouă,
Nu lasă-n urma lor păreri de rău, ci numai
Arcada unui cer albastru vegheat de luna nouă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.