Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineţi, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudeşte el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor e deasupra lui
Şi-aleile cereşti unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând ţărănesc veşmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu cu coamele în vânt, la fel ca-ntâia oară.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Vachel Lindsay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.